Home » Obiective orizontale » Egalitate de șanse

„Am conștientizat că programele de practică sunt printre puținele modalități prin care poți afla dacă asta vrei să faci în viitor”

Ramona

„Rolul stagiilor de practică este tocmai acela de a ne pregăti pentru viața profesională”

Crina-Ilona


Egalitate de șanse

Egalitatea de şanse (engleză: equal opportunities) – conceptul conform căruia toate fiinţele umane sunt libere să-și dezvolte capacităţile personale şi să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte; faptul că diferitele comportamente, aspiraţii şi necesităţi ale femeilor şi bărbaţilor sunt luate în considerare, evaluate şi favorizate în mod egal înseamnă că femeile şi bărbaţii se bucură de aceeaşi libertate de a-şi realiza aspiraţiile.

Dizabilitatea (engleză: disability) – termenul general pentru pierderile sau devierile semnificative ale funcţiilor sau structurilor organismului, dificultăţile individului în executarea de activităţi şi problemele întâmpinate prin implicarea în situaţii de viaţă, conform Clasificării Internaţionale a Funcţionării Dizabilităţii şi Sănătăţii;

Discriminare (engleză: discrimination) – a diferenţia sau a trata diferit două persoane sau două situaţii, atunci când nu există o distincţie relevantă între acestea sau de a trata într-o manieră identică situaţii care sunt în fapt diferite. Directive UE anti-discriminare interzic atât discriminarea directă, cât şi discriminarea indirectă şi dau aceeaşi definiţie a discriminării.

egalitate-de-sanseEgalitatea între femei şi bărbaţi este un drept fundamental, o valoare comună a UE, şi o condiţie necesară pentru realizarea obiectivelor UE de creştere economică, ocuparea forţei de muncă şi a coeziunii sociale. Cu toate că inegalităţile încă există, în prezent UE a făcut progrese semnificative în ultimele decenii în realizarea egalităţii între femei şi bărbaţi. Aceasta este – în principal – datorită legislaţiei de tratament egal, integrarea dimensiunii egalităţii de gen şi măsurile specifice pentru avansarea femeilor; Aceste aspecte vizează accesul la ocuparea forţei de muncă, egalitatea salarială, protecţia maternităţii, concediul parental, de asigurări sociale şi profesionale, securitatea socială, sarcina probei în cazurile de discriminare şi de auto-ocupare a forţei de muncă.

Legislaţia UE anti-discriminare a fost înlocuită de asigurarea unui nivel minim de protecţie şi un tratament egal pentru toată lumea de viaţă şi de muncă în Europa. Aceste legi sunt proiectate pentru a asigura un tratament egal, indiferent de:

  • rasă sau origine etnică;
  • religie si credinţă;
  • dizabilităţi;
  • orientare sexuală;
  • vârstă.

și  au scopul de a asigura egalitatea de tratament, în multe aspecte legate de viaţa de zi cu zi și de la locul de muncă.

Ca si cetăţeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap au drepturi egale şi au dreptul la demnitate, egalitate de tratament, de viaţă independentă şi de participarea deplină în societate. Activarea persoanelor cu handicap de a beneficia de aceste drepturi este principalul scop al UE de strategie pe termen lung pentru includerea lor activă.

UE promovează incluziunea activă şi participarea deplină a persoanelor cu handicap în societate, în acord cu abordarea europeana a drepturilor omului referitoare la problemele de handicap. Drepturile persoanelor cu handicap este o problemă şi nu o problemă de discreţie.

Fondul Social European (FSE) este o sursă importantă de finanţare pentru activităţi destinate dezvoltării capacităţii de ocupare a forţei de muncă şi a resurselor umane. Este folosit ca o completare pentru politicile introduse în scopul realizării obiectivului de a promova oportunităţile de ocupare a forţei de muncă pentru toţi cetăţenii, în cadrul unei societăţi incluzive.

Scopul principal al FSE este acela de a sprijini măsurile care previn şi combat şomajul, care contribuie la dezvoltarea resurselor umane şi prevăd integrarea socială pe piaţa muncii, astfel încât să promoveze un nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, dezvoltare durabilă şi coeziune economică şi socială. În mod special, trebuie să sprijine măsurile luate în conformitate cu Strategia Europeană şi Liniile Directoare privind Ocuparea Forţei de Muncă.

Legislație în domeniul Egalității de șanse

  • Strategie pentru protecţia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006-2013 “Şanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări”;
  • Hotărârea Guvernului nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006-2013;
  • Strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2006-2009;
  • Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată;
  • Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei si bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii;
  • Constituţia României, art. 4 alin. 2 şi art. 16 alin. 1;
  • Codul Muncii, art. 3-9;
  • Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 republicată privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;
  • Hotărârea Guvernului nr. 967/1999 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei Consultative Interministeriale în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CODES);
  • Planul naţional de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (HG. nr. 1273/2000);
  • Hotărârea Guvernului nr. 285 din 4 martie 2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;
  • Hotărârea Camerei Deputaţilor privind înfiinţarea Comisiei pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi (Hotărârea nr.24/18 noiembrie 2003).